Home page > Gastric Sleeve

Am efectuat pana in prezent peste 200 de operatii de gastric sleeve, mai precis 204 pana in ianuarie 2009.  Analiza rezultatelor pentru un numar destul de mare de pacienti, avand caracteristici extrem de diferite, nu este un lucru foarte simplu. Extremele, de varsta si de greutate, sunt foarte departate, perioada de urmarire este diferita, oamenii se comporta in moduri variate dupa operatie, mentalitatile dar si asteptarile sunt diferite, etc.
Similar oricarei alte afectiuni si obezitatea, daca este tratata intr-o faza mai putin avansata, are sanse mai mari de vindecare. Cu cat amploarea problemei este mai mare, adica cu cat boala este mai avansata, cu atat eforturile trebuie sa fie mai mari pentru a putea obtine un rezultat mai bun. Evident ca si varsta (si tot istoricul personal) influenteaza foarte mult rezultatele. Cand suntem tineri metabolismul este mai activ, predispozitia pentru efort fizic este mai mare, determinarea si motivatiile sunt de regula mai puternice. Un istoric de zeci de ani de obezitate, pierderi si repuneri numeroase ale kg in plus (efect yo-yo) reprezinta factori care afecteaza rezultatul postoperator.
 Limita inferioara de varsta in statistica personala este 13 ani si este vorba nu de una, ci de doua paciente. Indicele lor de masa corporala (BMI-ul) a fost diferit, intr-un caz 56 kg/m2 (169 kg) iar in celalalt 34,7 kg/m2 (91 kg). Am mai operat o domnisoara de 16 ani care avea 140 kg ( BMI – 48,4).  Cel mai varstnic pacient, de fapt tot o pacienta, avea la momentul interventiei chirurgicale 67 ani si a evoluat postoperator foarte bine.
 in ceea ce priveste extremele de greutate ar fi mai corect sa vorbim despre indicele de masa corporala sau BMI, deoarece el arata mai bine amploarea problemei. Extrema inferioara a fost de 31 iar cea superioara de 82. Este adevarat ca la BMI 82 si valoarea numarului de kg a fost foarte mare, adica 298,5 kg.
in consecinta am incercat sa impart pacientii in functie de varsta si de BMI. Au rezultat cate 4 grupe: pacienti sub 30 de ani, intre 30 si 40, intre 40 si 50 si peste 50 ani. Pentru BMI: pacienti cu BMI intre 30 si 39, intre 40 si 49, intre 50 si 59 si peste 60.
A reiesit urmatorul tabel:

Doar o mica parte dintre pacienti nu s-a prezentat la nici un control postoperator astfel incat o extrapolare a datelor si pentru acestia cred ca este corecta.
Analizand toate aceste date am constatat urmatoarele:
•       Pacientii sub 30 de ani si sub BMI 40 au ajuns normoponderali la 6 – 8 luni iar cei cu BMI 40 – 50 la un an sau un an si jumatate, aproape fara exceptie. Daca BMI-ul este intre 50 si 60 atunci la un an ajung supraponderali (BMI intre 25 si 30 kg/m2)
•       Pacientii intre 30 si 40 se comporta foarte asemanator cu cei sub 30 de ani, mai ales daca sunt persoane active si inteleg sa faca exercitii fizice in mod regulat.
•       Peste 40 si mai ales peste 50 de ani rezultatele nu sunt la fel de spectaculoase, pierderea excesului de kg se face intr-un mod mai lent, cu mai multe perioade de stagnare. Spectaculos este efectul pierderii kg asupra comorbiditatilor. Aceasta categorie de pacienti prezinta de regula una sau mai multe afectiuni:  hipertensiune arteriala, diabet zaharat, insuficienta respiratorie, insuficienta venoasa cronica, edeme ale membrelor inferioare, incontinenta urinara de efort. Aceste afectiuni se datoreaza in cea mai mare masura excesului important de kilograme si determina in mod direct reducerea capacitatii si disponibilitatii de a face orice forma de exercitiu fizic, mergand pana la imposibilitatea de a merge. in acest fel se inchide cercul vicios obezitate-comorbiditati. Chiar daca efectul asupra nr de kg este mai mic decat la grupele anterioare eu cred ca rezultatele sunt la fel de importante daca nu chiar mai importante pentru ca ameliorarea starii de sanatate este, fara nicio exagerare, imensa.
•       Pacientii cu BMI peste 50 si mai ales peste 60 reprezinta o categorie aparte deoarece excesul ponderal este foarte mare. Am operat pana in prezent 21 de pacienti cu BMI intre 50 si 59 si   12  pacienti cu BMI peste 60, dintre care 4 aveau BMI cuprins intre 70 si 80 si unul BMI peste 80.
Rezultatele variaza destul de mult, fiind conditionate in primul rand de varsta (intervalul fiind cuprins intre 13 ani si 56 de ani) dar si de disponibilitatea si capacitatea de efort fizic (unii pacienti prezinta dureri lombare intense, sorturi abdominale foarte voluminoase sau edeme si tulburari trofice ale membrelor inferioare care limiteaza considerabil posibilitatea de deplasare). Nu este de neglijat nici comportamentul alimentar al fiecaruia, adictia la dulciuri sau consumul de alimente hipercalorigene intre mese (alune, seminte, etc), toate acestea fiind evident  factori care influenteaza negativ rezultatele postoperatorii.  Foarte importante sunt si aspectele de ordin psihologic, motivatia de a ajunge normoponderal, suportul oferit de familie sau de prieteni precum si alte aspecte care tin de universul interior al fiecaruia.
Perioada de urmarire este si ea destul de variata, de la 3 la 30 de luni.
Deloc surprinzator rezultatele cele mai bune au fost inregistrate de oamenii cei mai tineri, de cei mai motivati si de cei mai activi. Lasand deoparte pe cea mai tanara ( care la 13 ani este la debutul adolescentei si care are un metabolism dar si un comportament mult diferit de al unui adult si care a pierdut 45 de kg in 6 luni) cei aflati sub 30 de ani au inregistrat rezultate spectaculoase. in decurs de 8 luni o domnisoara de 24 ani a pierdut 65 de kg, ajungand de la BMI – 56,8 la BMI – 35, adica de la 170 de kg la 105 kg si continua sa slabeasca. Interesant este ca la momentul discutiei noastre preoperatorii s-ar fi multumit sa ajunga la 90 de kg (ceea ce pentru o inaltime de 173 cm reprezinta tot obezitate), nesperand mai mult. Ulterior planurile s-au schimbat si noul target este normoponderalitate.
 Un alt exemplu in acelasi sens este un barbat de 25 de ani cu BMI – 70,1 (1,73 m si 210 kg) si care a pierdut in 7 luni 58 de kg, ajungand la BMI – 50,7 si continuand si el sa slabeasca in acelasi ritm pentru ca pe masura ce pierdea din kg a crescut considerabil capacitatea dar si disponibilitatea la efort fizic. in plus beneficia si de suportul constant si competent al mamei lui, lucru care este foarte important. Asemanator, un alt barbat de 24 de ani a reusit sa coboare de la BMI – 72 la BMI – 56 in 5 luni, adica de la 220 de kg la 179 de kg iar altul de 28 de ani a pierdut in 3 luni 34 de kg, de la 226 la 192 de kg. si ei beneficiau de sprijinul parintilor lor. Ultimul mentionat avea o motivatia aparte de a slabi deoarece inainte de interventie fusese in pericol sa-si piarda locul de munca deoarece seful lui considera ca nu este capabil, datorita greutatii, sa-si indeplineasca sarcinile profesionale. La 3 luni postoperator mobilitatea lui era atat de mare incat acest pericol disparuse. Povestea are un fundal care arata intoleranta societatii actuale pentru oamenii cu exces ponderal foarte mare, inclusiv in randul corpului medical. Acest om este asistent la un cabinet medical, seful respectiv este doctor si comentariile sunt de prisos.

Cred ca rezultate inca si mai bune au inregistrat doua doamne de 53 si respectiv 54 de ani, care aveau BMI -  53,2 (145 kg) si respectiv 61,3 (167 kg) si care inainte de interventia chirurgicala se aflau in imposibilitatea de a parasi domiciliul. in plus ambele sufereau de hipertensiune arteriala severa. La 8 si respectiv 6 luni de la operatie au ajuns la BMI – 35,9 (98 de kg) si respectiv BMI - 47 (129 de kg) ceea ce inseamna ca au pierdut 47 respectiv 38  de kg.  Consecintele asupra starii lor de sanatate sunt insa majore: ambele si-au recapatat mobilitatea si nu mai sunt dependente de un membru al familiei pentru nevoile curente (asigurarea hranei, imbracat, spalat, etc) iar tensiunea arteriala a revenit aproape de normal, dozele de medicamente antihipertensive reducandu-se la o treime din cele initiale.
 La polul opus trebuie sa mentionez pe cei cu rezultate mai putin bune, care au pierdut, e adevarat, intre 25 si 43 de kg, dar care s-au oprit inainte ca rezultatul sa poata fi considerat satisfacator. Proportia lor nu depaseste 5 % din numarul toatl al cazurilor dar pentru fiecare dintre ei acest lucru conteaza mai putin. Analiza fiecarui caz in parte mi-a aratat care au fost cauzele pentru care rezultatele nu au fost cele scontate.
 Astfel la primul caz pe care l-am operat (sex feminin, 49 de ani, BMI – 55,2, 154 kg si 167 cm inaltime)  principala cauza a fost de ordin chirurgical, stomacul rezultat in urma rezectiei avand o capacitate prea mare. Pacienta a pierdut 34 de kg in decursul primului an, ajungand la 120 de kg, dar de atunci a stagnat. De altfel pe deplin multumit de modul in care am reusit sa realizez aceasta operatie am fost dupa cel de-al 5-lea caz operat, un barbat de 27 de ani, 180 cm si 150 de kg, BMI – 46,2 si care la un an de la operatie a ajuns normoponderal (BMI – 24) si care se mentine la o greutate constanta dupa inca un an.
Printre pacientii cu BMI peste 70 kg/m2 sunt 2 la care pierderea excesului ponderal s-a oprit inainte de a fi satisfacatoare. Este vorba de in barbat de 52 de ani care avea la momentul operatiei (noiembrie 2007) o greutate de 214 kg si o inaltime de 170 cm (BMI – 74) si care prezenta inca de pe atunci un dublu sort abdominal foarte voluminos, aproape pana la genunchi si care nu reusit sa piarda decat 37 de kg inainte sa stagneze. Pentru el urmatoarea etapa este indepartarea acestui sort pentru a mari capacitatea si disponibilitatea de a face mai multa miscare astfel incat curba ponderala sa scada. Ulterior intra in discutie si completarea procedurii bariatrice cu un by-pass gastro-jejunal.  Asa s-a intamplat cu un alt pacient care de la 183 de kg a ajuns la 140 de kg ( de la BMI – 68 la BMI – 52) si la care am indepartat un astfel de sort (care a cantarit 13 kg) dar care se pare ca stagneaza de mai mult timp in momentul de fata. si la el intra in discutie completarea gastric sleeve-ului cu un by-pass.   
 Un capitol aparte il reprezinta efectul produs de pierderea excesului ponderal asupra altor afectiuni, conexe cu obezitatea si denumite in limbaj medical comorbiditati.

Efectul asupra comorbiditatilor este impresionant si reprezinta, cred eu, cel mai mare beneficiu pentru persoanele in cauza, mult mai important decat alte aspecte, cum sunt numarul de kg sau efectul estetic.
Din cei 204 pacienti operati cu gastric sleeve 17 prezentau diabet zaharat, noninsulinodependent 14 pacienti ( 7 urmau un tratament cu antidiabetice orale iar 7 tineau doar regim alimentar) iar cu dependenta de insulina 3 pacienti. Dupa pierderea unui nr important de kg pacientii au redus semnificativ dozele de medicamente necesare (initial la jumatate apoi la o treime) sau chiar nu au mai avut nevoie de ele. Nivelul glicemiilor s-a mentinut constant in limite normale. De altfel trebuie spus ca alaturi de chirurgia bariatrica (chirurgia obezitatii) si in stransa conexiune cu ea, actualmente se dezvolta pe plan mondial o ramura chirurgicala aparte, denumita chirurgie metabolica. Ea se adreseaza in special pacientilor cu diabet care prezinta obezitate sau sunt doar supraponderali si care, dupa efectuarea unui procedeu de chirurgie bariatrica, cunosc o ameliorare semnificativa sau chiar vindecare si nu mai sunt dependenti de medicatia antidiabetica.
 in lista comorbiditatilor care sunt influentate pozitiv si semnificativ de chirurgia bariatrica trebuiesc mentionate urmatoarele grupe de afectiuni:
-          Boli cardiace si hipertensiunea arteriala. Astfel 32 de pacienti au prezentat hipertensiune arteriala in diferite stadii (I, II sau III) pe care reuseau s-o trateze mai mult sau mai putin eficient cu pastile antihipertensive. Postoperator dozele s-au redus progresiv iar pana in prezent  24 dintre ei duc o viata fara pastile.
-          Boli ale aparatului respirator: apneea in somn (oprirea respiratiei in timpul somnului, aspect nesesizat de cel in chestiune), sforaitul (care dispare odata cu pierderea excesului ponderal), sdr. Pickwick (somnolenta in timpul zilei, mergand pana la adormirea in cursul activitatilor diurne). Am fost impresionat de povestea unui pacient care a adormit la volan si s-a rasturnat cu masina, din fericire fara sa pateasca mare lucru. Actualmente se afla in programul de pregatire pentru operatie, excesul lui ponderal fiind foarte mare.
-          Tulburarile menstruale, infertilitatea si sterilitatea. Este o relatie bine cunoscuta intre aceste afectiuni si nr de kg in exces, dupa cum se cunoaste ca revenirea la o greutate normala sau cat mai aproape de normal rezolva aceste probleme. Deoarece este o intrebare frecventa pentru toate femeile tinere, dupa procedurile de chirurgie bariatrica ducerea la un final fericit a unei sau mai multor sarcini este pe deplin posibila. Este desigur necesar ca viitoarea mama sa faca vizite regulate la medicul ginecolog, sa-l informeze despre conditia ei particulara, sa-si faca o serie de analize, adica sa aiba o sarcina supravegheata.  Posibilitatea de a naste copii sanatosi o stiu nu numai din revistele medicale ci si din viata reala, deja s-a nascut un baietel frumos si sanatos, a carui mama am operat-o in august 2007 si alte trei dintre pacientele mele sunt gravide si sarcinile decurg fara probleme.
-           Durerile de spate (lombalgiile) sau de genunchi se amelioreaza sau dispar, fiind evident legate de nr de kg in plus.
-          Incontinenta urinara la femei cunoaste de asemenea ameliorari semnificative sau vindecari
-          Un capitol aparte il reprezinta statusul psihic. Depresia este comorbiditate a obezitatii, aspect mentionat de toate cartile de chirurgie bariatrica. Depresia poate sa aiba insa si alte cauze. Teritoriul psihicului uman nu reprezinta domeniul meu de activitate, pregatirea mea in domeniu cuprinde doar cursurile de psihologie si psihiatrie din facultate si cateva lecturi particulare. in ansamblu mult prea putin pentru a putea emite judecati de valoare intr-un domeniu extrem de complex. Nu am cum sa studiez aprofundat urmarile in plan psihologic ale pacientilor care au suferit (uneori zeci de ani) de obezitate morbida si au devenit normoponderali sau aproape intr-un interval scurt de timp. Nu stiu nici ce schimbari se petrec in viata unui cuplu in care unul din cei doi a avut probleme majore de greutate. Am intuit (si in unele situatii am aflat direct)  ca aceste schimbari s-au produs si am recunoscut la foarte multi dintre oamenii pe care i-am operat o stare de bine profund. Ei mi-au spus ca viata lor s-a schimbat radical in bine si de foarte multe ori acest lucru era evident.

Aceste rezultate nu se datoreaza in exclusivitate actului chirurgical. Un rol crucial il are pacientul insusi, felul in care se comporta postoperator, disponibilitatea sa catre exercitiu fizic, felul in care reuseste sa-si modifice comportamentul alimentar (uneori preoperator acesta fiind realmente dezastruos).    
Lupta impotriva obezitatii morbide nu este un lucru facil pentru un om afectat de aceasta afectiune si rar are aliati alaturi de el. Cu atat mai important consider ca rolul pe care l-au jucat alti pacienti operati in sustinerea unui semen de al lor aflat in perioada preoperatorie sau postoperatorie, imediata si la distanta, a fost hotarator in obtinerea rezultatelor mentionate. Am citit in cartile americane de chirurgie bariatrica despre ceea ce ei denumesc support groups. Am vazut acest lucru constituindu-se si la noi, initial pornit de la forumurile de discutii de pe internet (www.culinar.ro si www.obezitate.org.ro) pentru ca apoi lucrurile sa ia o amploare si o consistenta considerabila. Tuturor celor care s-au implicat si continua sa se implice in ajutarea semenilor lor care se lupta sa devina normoponderali le aduc multumirile mele. Pentru mine este evident ca rolul lor este mult mai mare decat pare la prima vedere.