Home page > Gastric Banding
Inelul gastric ajustabil (gastric banding in terminologia anglo-saxona) este un procedeu specific de chirurgie bariatrica, pur restrictiv (adica are ca mecanism de actiune doar restrictia volumului de alimente ce pot fi ingerate la o masa) si usor reversibil. O caracteristica a acestui dispozitiv este ca se poate calibra periodic, adica se poate strange cate putin, astfel incat restrictia sa se mentina si dupa ce pacientul a mai
pierdut semnificativ din excesul ponderal.
Un avantaj evident al acestei metode este ca nu sectioneaza elemente ale tubului digestiv si prin urmare este insotit de o rata exceptional de mica de complicatii majore postoperatorii. Presupune insa implantarea unui corp strain in organism, lucru care nu este tolerat de toti oamenii, de aici putand rezulta o serie de complicatii, in general mai degraba neplacute decat periculoase.
Am analizat toata cazuistica mea personala (36 de pacienti la care am montat un astfel de dispozitiv) dar am avut si posibilitatea sa consult si alti cativa pacienti operati de colegi de-ai mei, atat din tara cat si din strainatate.
Rezultatele sunt incadrabile intr-o marja foarte mare, de la complet nesatisfacatoare pana la uimitor de bune. M-am intrebat, fireste, cum de este posibil acest lucru si cred ca am aflat o parte dintre raspunsuri:
Daca un pacient nu are indicatie pentru metoda atunci metoda nu va da rezultate. Problema este identificarea acestor pacienti in perioada preoperatorie, lucru doar in aparenta simplu. Evident ca trebuie sa prezinte criteriile de greutate ( de fapt de BMI) pentru a fi eligibil pentru operatie dar acest lucru nu este de ajuns. Consultul preoperator va trebui sa excluda acei pacienti care nu vor reusi sa urmeze dieta prescrisa in perioada postoperatorie, precum si pe aceia care nu vor veni, din diferite motive, la controale regulate postoperatorii ( la care uneori se constata ca inelul mai trebuie calibrat). Am invatat de-a lungul timpului ca este extrem de important sa acord un timp suficient de mare la primul consult incat sa aflu obiceiurile alimentare si de viata ale fiecarui pacient, tipul de personalitate, disponibilitatea prezenta si viitoare pentru efort fizic, disponibilitatea de a veni la controale postoperatorii, gradul sau de informare despre procedura care urmeaza sa i se aplice, istoricul sau personal in lupta cu excesul de kg ca si afectiunile asociate pe care uneori le mai are, expectanta realista sau nu cu privire la rezultatele acestei metode, etc. in acest fel am consiliat din ce in ce mai bine pacientii mei cu privire la alegerea uneia dintre metodele de chirurgie bariatrica, fiind de acord sau nu cu optiunea initiala a fiecaruia privitoare la procedura aleasa.
Rezultatele cele mai bune au fost inregistrate de pacientii sub 40 de ani si cu BMI sub 40, care ajung normoponderali sau aproape intr-un interval de aproximativ 2 ani de la operatie. Disponibilitatea pentru un anume regim alimentar (din care trebuie sa lipseasca dulciurile si lichidele dulci) si pentru exercitiu fizic regulat contribuie major la obtinerea rezultatelor favorabile.
Cateva exemple cred ca sunt folositoare pentru toti aceia care se gandesc sa adopte aceasta metoda:
in data de 2 noiembrie 2007 am operat o pacienta de 39 de ani, cu BMI – 36,9 ( 113 kg greutate si 175 cm inaltime), care suferea de diabet zaharat insulinodependent si de hipertensiune arteriala. Am fost surprins de faptul ca pacienta respectiva era foarte bine informata cu privire la mecanismul de functionare al inelului gastric ca si despre avantajele si dezavantajele metodei. in plus , datorita faptului ca suferea de mult timp de diabet zaharat, avea un regim strict de viata, cu mese la ore fixe. in ciuda eforturilor constant facute nu avusese insa suficient de multa vointa pentru a indeparta, prin diete, excesul ponderal. Evolutia postoperatorie imediata a fost foarte buna iar ulterior curba ponderala a scazut treptat:
17.11.2007 - 107 kg
11.12.2007 – 102 kg
21.04.2008 – 83 kg
05. 08. 2008 – 75 kg
06. 10.2008 – 80 kg, moment la care am efectuat prima calibrare a inelului si curba ponderala a inceput sa scada, ajungand la finele anului trecut la 77 de kg. in plus si foarte important, tensiunea arteriala s-a normalizat si pacienta nu mai are nevoie de medicatie antihipertensiva iar necesarul de insulina a scazut la o treime din cat era inainte de operatie, valorile glicemiei nedepasind 110mg/dl.i
inca si mai repede pierd kg pacientii sub 30 de ani. Astfel in 9 aprilie 2008 am operat o domnisoara de 25 de ani, 166 cm si 100 kg, BMI – 36,2 si care in data de 21 iunie 2008 avea 84 de kg, in octombrie 2008 73 de kg iar in 23 decembrie 2008 68 de kg, adica BMI – 24,6, fiind deci normoponderala.
Astfel de exemple pot continua dar concluzia este ca profilul pacientului la care inelul inregistreaza cele mai bune rezultate este urmatorul: BMI sub 45, varsta sub 45 de ani si inca mai bine sub 35 de ani, foarte bine informat cu privire la avantajele si dezavantajele metodei, compliant cu necesitatea controalelor regulate postoperatorii, cu o viata activa si mai ales dispus la o dieta postoperatorie din care sa fie excluse dulciurile.
Exemplul urmator este o exceptie pozitiva de la acest profil. in iunie 2008 am consultat un pacient de 69 de ani, 168 cm si 136 de kg, BMI – 48 si care prezenta cardiopatie ischemica dureroasa, hipertensiune arteriala si sdr. Pickwick. Obiceiurile sale alimentare erau determinate de faptul ca, fiind vaduv, era nevoit sa-si pregateasca singur de mancare si acest lucru se intampla de multa vreme. in consecinta manca exact ceea ce nu trebuie in cazul in care vrei un inel gastric. De altfel omul nici nu dorea inel pentru ca, fiind bine informat (fusese asistent medical) a realizat ca avea nevoie de o metoda mai radicala decat gastric banding-ul. Decizia de a recurge la inel gastric a fost insa una prin excludere deoarece am considerat, atat eu cat si doctorita anestezista, ca riscurile ar fi fost prea mari in cazul in care optam pentru un gastric sleeve. De mentionat ca pacientul suferise si o colecistectomie in urma cu 8 ani care nu fusese realizata pe cale laparoscopica ci prin incizie subcostala dreapta, lucru care complica suplinmentar noua procedura. in aceste conditii am optat pentru inel si operatia a decurs fara complicatii, evolutia postoperatorie imediata fiind foarte buna. Ma asteptam la o pierdere lenta a excesului ponderal si nu mai mult de 20 – 25 de kg la 6 luni postoperator iar ulterior cu stagnare dupa o pierdere de 30 – 35 de kg. Desigur ca obiectivele in cazul lui erau ameliorarea comorbiditatilor si a confortului de viata si nu normoponderalitatea. Surpriza noastra a fost mare, pierderea ponderala a fost rapida, in 19 ianuarie 2009 pacientul avea 84 de kg si era de nerecunoscut (BMI – 29,7). Un rezultat surprinzator de bun care are insa o explicatie ce constituie in acelasi timp si pretul platit. Pacientul nu-si schimbase cu nimic obiceiurile alimentare, manca aceleasi lucruri (in special hrana rece) si la fel de repede si de putin bine mestecat si in consecinta vomita frecvent postprandial. De altfel dupa una dintre cele doua calibrari pe care le-am efectuat in acest interval s-a reintors intempestiv a doua zi ( locuieste la 200 km de Bucuresti) deoarece nu respectase indicatiile de a consuma hrana lichida si pasata timp de cateva zile si inghitise o pruna aproape nemestecata. La endoscopia digestiva superioara efectuata in urgenta s-a constatat ca pruna reusise sa treaca in cele din urma prin defileul gastric generat de inel. in mod cu totul particular el nu este deranjat de varsaturile postprandiale dar la ultimul control din ianuarie 2009 am constatat ca segmentul gastric situat deasupra inelului si ultima portiune a esofagului prezentatu un grad de dilatatie datorat stilului de alimentatie si am decalibrat complet inelul pentru o perioada de 3 luni, urmand sa vedem ce se va intampla cu greutatea sa intre timp.
La polul opus sunt rezultatele nesatisfacatoare. Astfel o pacienta de 61 de ani, cu BMI – 37, pe care am operat-o in ianuarie 2006, a pierdut 5 kg in primele luni postoperator dar apoi a revenit la greutatea initiala. Informatia o am dintr-o sursa indirecta pentru ca pacienta nu a mai venit la nici un control de mai bine de doi ani si in consecinta n-a mai beneficiat nici de vreo calibrare a inelului. De altfel analizand acum fisa ei de consultatie este evident ca nu inelul era cea mai buna indicatie in cazul ei.
in concluzie as dori sa spun ca inelul gastric este o metoda foarte buna daca este aplicata persoanelor potrivite. Aplicarea ei fara o buna cunoastere a pacientului ( aici, cred eu, este dificultatea majora a chirurgiei bariatrice) nu se va insoti de rezultatul scontat si va discredita, nejustificat, procedura.
Dr. Rubin Munteanu |
